Evanghelia după Marcu se termină în textele cele mai apropiate de original, în primele manuscrise, la cap 16 cu versetul 8 şi versetele de la 9-20, care conţin celebrul fundament al tuturor confesiunilor Neo-protestante, adică versetul de la cap. 16 cu 16, este o adăugire ulterioară ne autentică.

„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu 16; 16) Credinţa este un dar a lui Dumnezeu, deci nu poate fi osândit decât acela care a primit acest dar şi l-a refuzat. Cei care nu au primit darul credinţei nu au cum să creadă din natura lor umană, deoarece pentru oamenii fireşti propovăduirea crucii este o nebunie. (1 Corinteni 1; 21-23)

Marea majoritate a cercetătorilor N.T. susţin cu dovezi clare faptul că evanghelia lui Marcu se sfârşeşte la capitolul 16 cu versetul 8. Versetele 9-20 reprezintă adausuri ulterioare şi acest lucru se poate observa din faptul că cele mai vechi manuscrise ale evangheliei după Marcu nu conţin textul de la cap. 16 versetele 9-20. Cu toate acestea cultele Neo-protestante, susţin cu tărie că numai botezul în apă la maturitate este cel valabil şi aceasta în baza versetelor 15 şi 16, din capitolul 16. Aceste confesiuni creştine îşi formulează crezul lor principal în baza unor texte apocrife, adică în baza unor adausuri târzii la evanghelia lui Marcu. Aceste texte nu au aparţinut de la început de evanghelia după Marcu şi reprezintă o libertate pe care şi-au luat-o copiştii care au transcris N.T. de a-i interpreta şi completa textele. Prin urmare teza fundamentală pe care se bazează toate confesiunile Neo-protestante, adică, de exemplu, Baptiştii, Penticostalii, Evangheliştii, Adventiştii etc. nu se întemeiază pe textul original al Bibliei, aşa cum apare în cele mai vechi copii ale sale, având în vedere că toate originalele s-au pierdut, ci se bazează pe compilări ulterioare. 

Acest fenomen reprezintă o dovadă clară asupra modului cum funcţionează fanatismul religios şi intoleranţa Bisericilor instituţionale. Mai putem observa, în baza acestei stări de fapt, cât de periculoasă este ignoranţa şi intoleranţa religioasă. Mulţi Neo-protestanţi consideră pe membrii unor confesiuni creştine, care practică botezul în apă al copiilor, că sunt adevăraţi păgâni, ca sunt nişte fiinţe damnate, deoarece aceştia nu sunt botezaţi în apă la maturitate şi aceasta pe baza unor adăugiri ulteriore, ne originale, la textul de bază al evangheliei după Marcu. Atitudinea lor este falsă şi manipularea pe care o practică este condamnabilă. Liderii acestor Biserici instituţionale Neo-protestante fie că nu sunt informaţi asupra acestui aspect, fie că deşi sunt informaţi, ascund aceste lucruri de enoriaşii lor, pentru a îi putea menţine sub influenţa instituţiilor lor bisericeşti. Oamenii sunt pur şi simplu înşelaţi, prin omisiune, adică nu li se explică că textul pe care se bazează ei, privitor la botezul în apă, pur şi simplu nu a existat de la început, în evanghelia lui Marcu şi că nişte scribi care au copiat textele din această evanghelie, au adăugat versetele de la 9 la 20, deoarece sfârşitul evangheliei li se părea prea brusc, sau din alte motive.