În România cetăţenii sunt în plină desfăşurare a unei revoluţii sociale dar pentru ca aceasta să reuşească şi să îşi atingă obiectivele aşteptate este nevoie ca ea să fie dublată de o revoluţie spirituală, care să producă o profundă schimbare de mentalitate.

Realizarea unei astfel de mişcări se poate baza pe o strategie în câteva puncte, pe care o voi expune în continuare. Prozelitismul religios nu este soluţia corectă. În mod concret, oamenii sunt desprinşi de apartenenţa la o instituţie bisericească pentru a deveni membrii la o alta, dar nimic nu se schimbă. Toate Bisericile instituţionale, dintr-un punct de vedere, sunt la fel. Acestea pun interesele instituţionale înaintea intereselor spirituale ale membrilor lor. Lucrul acesta este probabil un truism, deoarece el este generat de însăşi natura acestor instituţii bisericeşti, sau Biserici corporatiste. Investirea unei energii importante pentru a îi convinge pe oameni că o doctrină este mai ‚adevărată’ decât alta nu este un lucru eficient. Iată deci care sunt cele câteva puncte de referinţă.

1) Orice instituţie bisericească, cea Ortodoxă, Romano Catolică, Greco Catolică, cele Protestante, Reformate, Neo-protestante, etc., reprezintă o platformă egală de plecare, cu toate celelalte, ele sunt toate expresia încercării omului finit de a înţelege o realitate ontologică infinită, adică pe Dumnezeu. Cunoaştem în parte pe Dumnezeu şi din acest motiv aceste adevăruri parţiale nu pot să îşi aroge dreptul de adevăruri absolute. Cu toate acestea toate doctrinele şi dogmele instituţiilor bisericeşti se prezintă ca astfel de adevăruri. Singurul adevăr complet, pe care îl putem cunoaşte prin experimentare, aici pe pământ este dragostea lui Cristos, mai mult, numai aici, în lumea în care planează spectrul morţii putem înţelege ce înseamnă sacrificiul pentru ceilalţi, din dragoste. Adevărata doctrină este recunoaşterea relativităţii tuturor doctrinelor creştine.

2) Important nu este să încercăm să îi convingem, de exemplu, pe Ortodocşi că doctrina lor este greşită şi a noastră este cea ‚corectă,’ ci este esenţial să îi invităm ca ei să intre într-o relaţie personală cu Dumnezeu, în mod individual. Nici o Biserică instituţională nu va fi mântuită, în ansamblu ei, ci doar indivizii care sunt consideraţi copii ai lui Dumnezeu prin înfiere. Orice creştin se naşte de două ori, o dată în mod biologic şi a doua oară, în mod spiritual. A doua naştere este o naştere din nou, sau din Spirit, este naşterea din Dumnezeu. Să îi învăţăm pe oameni acest adevăr esenţial şi să le explicăm ce înseamnă acest lucru. Adevărată Biserica a lui Dumnezeu este o realitate spirituală şi nu instituţională, care leagă spiritele umane între ele, printr-o legătură perfectă, indestructibilă, în baza iubirii de natură divină. Instituţiile bisericeşti sunt organizaţii umane în care se vorbeşte despre Dumnezeu, dar nu întotdeauna vorbeşte Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte numai prin gura acelora care sunt născuţi din El.

3) În mod practic fiecare Creştin, Ortodox, Romano Catolic, Greco Catolic, Protestant, Reformat, Neo-protestant, etc., trebuie să fie botezat cu Duhul Sfânt şi să fie echipat cu puterea lui Dumnezeu. Botezul cu Duh Sfânt nu îl poate face oamenii, preoţii, pastori, etc., ci numai Dumnezeu. Acest botez nu se realizează doar printr-o ungere ritualică cu mir, ci printr-o atingere de putere extraordinară, din partea acelei Forţe, Realităţi infinite, pe care în mod convenţional o numim Dumnezeu. Această legătură între om şi Realitatea Fundamentală este esenţa Creştinismului. Fără experimentarea acesteia, totul se reduce la păreri şi ipoteze. Oricine nu are Duhul lui Cristos nu este al Lui. (Romani 8: 9) Mai întâi este necesar să îi învăţăm pe oameni acest adevăr esenţial şi după aceea toate celelalte adevăruri vor veni direct de la Dumnezeu. Nu se impune catehizarea oamenilor în spiritul unei doctrine creştine, sau al alteia, ci este imperios necesar ca orice fiinţă umană, prin credinţă să intre în relaţie personală cu Dumnezeu şi să fie născut din nou. (Ioan 3: 3;5) Un om care este născut din Dumnezeu este învăţat de El în legătură cu tot ce trebuie să creadă. În mod concret o astfel de naştere din nou şi desigur botezul cu Duhul Sfânt vine în urma unor rugăciuni comune la care să participe credincioşii, fără nici o deosebire de apartenenţă instituţională. La astfel de întruniri deosebirile de doctrine nici nu trebuiesc discutate. Trebuie doar ca cei mai experimentaţi în ceea ce înseamnă rugăciunea faţă de Dumnezeu să îi invite pe ceilalţi să participe la rugăciuni, împreună cu ei, pe cei mai puţin experimentaţi şi efectul ar trebui să fie manifestarea, cu putere a darurilor şi roadelor Duhului Sfânt, în viaţa fiecărui credincios. Toate darurile spirituale, în egală măsură, sunt un semn al manifestări Duhului Sfânt, adică a lui Dumnezeu.

Imaginaţi-vă ce va întâmpla când milioane de Ortodocşi, Romano Catolici, Greco Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Neo-protestanţi vor manifesta puterea lui Dumnezeu. Numai aşa România poate constitui un climat mai pozitiv pentru cetăţenii săi şi numai astfel poate interveni o schimbare profundă în societate şi nu doar o schimbare de context politic, în care un grup de politicieni să fie înlocuit de un altul, ambele grupuri fiind animate de aceeaşi natură umană, de multe ori, ne regenerată spiritual. Să renunţăm la sectarism, la mândria de a fi pe poziţia doctrinară ‚corectă,’ căci această atitudine este rodul unei iluzii, cunoaşterea lui Dumnezeu continuă şi va continua până la instaurarea deplină a Împărăţiei Sale şi această cunoaştere nu poate fi bătută în cuiele ruginite ale doctrinelor, sau ale dogmelor Bisericilor instituţionale.