Gabriel Baicu

Este o greșeală să credem că există unele doctrine, bune și că altele sunt greșite. Confesiunile Neo-protestante nu au doctrine mai bune decât Biserica instituțională Ortodoxă, decât cea Romano Catolică, sau decît cele Protestante sau Reformate. Neo-protestanții se mândresc că ei nu se închină la idoli, dar cine se închină în prezența unei imagini a lui Isus (Iisus) nu se închină la idoli, căci Isus (Iisus) nu este un idol. Dacă icoana lui Isus (Iisus) este un idol, atunci ce este Isus (Iisus), Acela care este reprezentat de icoană? În V.T., unde există porunca de a nu îți face imagini care să îl reproducă pe Dumnezeu, încă nu exista o imagine a Lui, dar în N.T. această imagine există și ea este chiar Isus (Iisus), care este imaginea Lui. Lucrul acesta l-a spus chiar Isus (Iisus), atunci când a spus că cine l-a văzut pe El a văzut pe Tatăl. (Ioan 14; 9-10) Cât privește botezul în apă, dacă trebuie practicat la copii sau la maturitate, părerile sunt împărțite, cu argumente de ambele părți. Textul de bază, de care se folosesc Neo-protestanții, pentru a susține valabilitatea exclusivă a botezului maturilor se află în evanghelia după Marcu în cap. 16; vers. 15-20. Numai că această parte a evangheliei lui Marcu pur și simplu nu a existat în manuscrisele cele mai vechi, adică acelea care sunt cele mai apropiate de scrierile originale, deci această ultimă parte a evangheliei lui Marcu este o invenție de vreme ce cuvintele respective nu au fost consemnate de evanghelist. Versetele de la 15 la 20 sunt un adaus târziu, cu scopul de a face propagandă creștină sau a susține doctrina unei anumite grupări. Oricine se documentează poate observa că acesta este adevărul și că nu îl inventez eu.

Ce afirm eu este că nu există doctrine bune și doctrine rele și că toate confesiunile creștine au părți bune și părți rele, însă o parte rea, pe care le au toate în comun, este instituția bisericească, adică sistemul de reguli, doctrine și dogme obligatorii, a căror ne respectare sau punere în discuție duce la marginalizarea sau  excluderea celui în cauză. Dacă cineva este exclus din cauză că nu se conformează sistemelor religioase, care oricum se contrazic între ele, aceasta înseamnă că aceste sisteme conțin un element de autoritate impusă, în domeniul spiritual, care mai devreme sau mai târziu intră în conflict cu libertatea de conștiință a celor care urmează să fie mântuiți. Dacă noi suntem aceia care vrem să fim mântuiți, de ca hotărăsc alții pentru noi și de ce ne impun instituțiile bisericești regulile lor? O fac deoarece ele și-au arogat de la sine acest drept, nu l-au primit de la Dumnezeu. Isus (Iisus) nu a construit nici o instituție și nici o ierarhie bisericească și Biserică este un termen cu două înțelesuri, unul universal și unul local. În mod universal, Biserică înseamnă o realitate spirituală, în care sunt cuprinși Creștinii practicanți, care au fost născuți din Dumnezeu, din toate timpurile și unul local, adică întrunirea a două sau mai mult persoane, în numele lui Isus (Iisus), într-un anumit loc. Biserică nu este locul unde se întrunesc, acești din urmă Creștini, așa cum greșit se înțelege, ci Biserică este chiar legătura spirituală, care se realizează între acele persoane, în numele lui Isus (Iisus). Când acele persoane pleacă din locul unde s-au întrunit, acolo nu mai este nici o Biserică, ci este doar o clădire care poate să fie folosită pentru ca în ea să se adune o Biserică. O Biserică este o relație, mai întâi spirituală și apoi și materială între mai mulți oameni și acolo unde nu există o legătură spirituală autentică, acolo nu este nici o Biserică. Acolo poate să existe o comunitate creștină, o formă de organizare socială, dar nu există o Biserică.

Unde nu există Cristos, acolo nu există Biserică și El nu există acolo unde nu există dragoste, deoarece Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4; 8) Dumnezeu ne oferă cu genorizatate cu totul alte lucruri decât îi cerem noi. El nu ne oferă bogății materiale, ci bogății spirituale, nu ne oferă un loc de muncă, ci ne oferă un loc de odihnă, în Împărăția Lui. Dumnezeu nu ne oferă sănătate, ci ne oferă șansa de a îl cunoaște pe El, atunci când suntem bolnavi. El nu ne dă o casă pe pământ, ci ne dă o Împărăție, care nu are sfârșit. Dumnezeu nu ne dă tot pământul acesta, așa cum i-a promis satana lui Isus (Iisus), ci ne dă tot cerul. Dumnezeu ne dă totuși și un pământ nou. Dragostea este cel mai simplu și cel mai greu lucru posibil, atât de greu încât a fost nevoie ca însuși Fiul lui Dumnezeu să moară pe cruce, ca noi să înțelegem ce înseamnă dragostea. Dragostea este ceea ce simți atunci când ești îndrăgostit, dar trebuie să fim îndrăgostiți de toată lumea și desigur nu este ceva ușor de realizat. Ne îndrăgostim fără efort, dar iubim numai pe cine alegem. Cum putem iubi pe cei care nu ne plac, care ne sunt dușmani? Să nu uităm că Isus (Iisus) a murit din dragoste pentru noi, când noi mai eram încă vrășmașii Săi. Oricine comite o nedreptate este dușmanul lui Dumnezeu, pentru că El urăște nedreptatea.

Este adevărat că Neo-protestanții nu se închină la icoane și sunt botezați în apă la maturitate, dar în schimb ei practică judecățile între frați și calcă în felul acesta porunca lui Isus (Iisus), de a nu judeca. Doamne ferește ca cineva să fie judecat de comitetele confesiunilor Neo-protestante, pentru un păcat săvârșit. Persoanele care sunt în cauză sunt umilite în public și date ca un exemplu pentru ca toată adunarea ”să se învețe minte.” Viață lor personală este călcată în picioare, cu scopul de a se ”curăța păcatul,” din mijlocul adunării, în timp ce bârfele, pe care astfel de judecăți le provoacă, generează mult mai multe păcate, decât cele judecate. Mulți se bucură în sinea lor, că ei sunt mai buni, decât cei judecați și, în felul acesta, se bucură de răul altuia. Este adevărat că Neo-protestanții nu îi acceptă pe preoți, dar în schimb au transformat pe pastori, într-un fel de preoți și au constituit comitete și comisii, asemănătoare celor din parlamente. Este bine că se studiază mai mult Biblia și că se descurajează consumul de băuturi alcolice și fumatul. Din păcate expertiza în înțelegerea Bibliei este limitată și se cam practică teologia de amatori. O dată cu o cunoaștere mai bună a Bibliei, apare și o mândrie mai mare și un exclusivism, care îi desconsideră pe aceia sau acelea, care nu cred aceleași lucruri, ca și cei în cauză.

Toate confesiunile creștine au nevoie de o reformare și anume ele trebuie să pună relația personală cu Dumnezeu, a fiecăruia, pe primul plan și numai după aceea relația socială. Avem nevoie de Ortodocși reformați, Romano Catolici reformați, Protestanți reformați, Reformați re-reformați, Evangheliști reformați, Baptiști reformați, Penticostali-reformați etc. Nimeni nu trebuie să controleze sufletele altor persoane și nici măcar nu trebuie să încerce să facă acest lucru. Sufletele oamenilor nu pot fi controlate de instituțiile bisericești. Oamenii pot fi schingiuiți sau uciși dar sufletele lor pot fi anihilate doar de către Dumnezeu. Bisericile instituționale încearcă să controleze partea spirituală din om și au făcut din această activitate o adevărată afacere. Ele ne botează, ele ne cunună, ele ne înmormântează. Oare ce fac cu sufletele noastre? De multe ori le pierd, deoarece le orbesc și manipulează, în sensul dorit de ele. Uită că viața spirituală a oricărei persoane se trăiește între Dumnezeu și fiecare om. Instituțiile bisericești nu pot locui în noi, ele ne privesc și ne judecă din afara noastră, privind doar la latura noastră materială.