Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină. Nu se înlocuiesc în sensul că acele valori sunt contrazise, ci prin faptul că ele sunt puse în umbră, în plan secundar. Postul este socotit ca fiind esențial pentru mântuire și nu este de loc așa, dacă avem în vedere învățăturile lui Isus (Iisus) consemnate de N.T. Este și aceasta o tactică prin care se consolidează forța instituțiilor bisericești dar se slăbește valoarea morală a învățăturii creștine. Bisericile instituționale urmează calea trasată de iudaism și criticată de Isus (Iisus) și sunt în aceeași situație în care a fost și instituția religioasă iudaică atunci când și-a dat acordul la răstignirea Lui. Chiar dacă posteau și făceau din aceasta un mare caz totuși Evreii, în marea lor majoritate, nu l-au înțeles și nu l-au acceptat pe Isus (Iisus).  Învățăturile Bisericilor instituționale sunt din lumea aceasta, o reflectă întocmai și s-au adaptat într-un totul la ea. Învățăturile lui Isus (Iisus) nu sunt din lumea aceasta ci vin de la Tatăl ceresc și de aceea nu pot să fie ”înghesuite” în ”cutia neagră” a doctrinelor și dogmelor creștine, ele nu se rezumă la niște ritualuri și norme rigide, ele sunt esența vieții spirituale.

·        5 Dar* voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu»,

·        6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

·        7 Făţarnicilor*, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

·        8 ‘Norodul acesta* se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

·        9 Degeaba Mă cinstesc ei învăţând* ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Exact la fel procedează și multe Biserici instituționale în privința postului, printre ele o atenție deosebită merită Biserica instituțională Ortodoxă. Aceasta din urmă în loc să încurajeze oamenii să practice învățăturile lui Isus (Iisus) îi închide pe credincioși în nesfârșite posturi. Câte posturi a ținut Isus (Iisus) în viața Sa? Știm doar de unul singur și acesta înainte de a își începe misiunea și de a fi ispitit de Satana.

·        1 Atunci, Isus* a fost dus de Duhul** în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.

·        2 Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.

Cum de i-a permis diavolul lui Isus (Iisus) să postească atâtea zile? Este evident că diavolul a fost de acord ca Isus (Iisus) să postească sperând că în felul acesta îi slăbește voința. Prin urmare postul lui Isus (Iisus) nu a avut rolul de a întări voința Sa care era deja una puternică. Dacă nu ar fi fost flămând cum l-ar fi putut ispiti Satana cu pâinile? Dacă nu ar fi fost sleit de puteri cum l-ar fi ispitit Satana oferindu-i putere asupra împărățiilor pământului? Dumnezeu a vrut să arate că și atunci când părea a fi vulnerabil Isus (Iisus) era puternic datorită puterii cerești. Este un aspect evident de vreme ce Satana a așteptat până la sfârșitul postului, până ce El a flămânzit, pentru a îl ispiti pe Isus (Iisus). Nici foamea și nici promisiunea unei glorii deșarte nu l-au făcut pe Isus (Iisus) să cedeze în fața ispititorului, El a rezistat bazat pe prezența Duhului Sfânt în Persoana Lui. Aici este secretul rezistenței lui Isus (Iisus). El a rezistat deoarece chiar Dumnezeu locuia în El în acele momente și a rezistat nu datorită postului ci datorită prezenței Duhului Sfânt. Postul nu l-a făcut mai tare pe Isus (Iisus) ci mai slab dar prezența Duhului Sfânt a compensat această slăbiciune. Iată care sunt îndrumările lui Isus (Iisus) despre post,  ghidajul Aceluia care avea experiența unui post îndelungat:

·        16 Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

·        17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,

·        18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6; 16-18)

Ce critica de fapt Isus (Iisus) atunci când critica modul în care posteau Evreii? Critica posturile ritualice, instituționalizate, de care se făcea multă paradă și îi sfătuia pe ucenicii Săi să postească discret dacă și când se hotărăsc să postească. Numai că ucenicii lui Isus (Iisus) nu au postit niciodată atâta timp cât a fost El cu ei și El a fost și este mereu cu ei. Unde sunt posturile pe care le recomandă Bisericile instituționale și care s-au transformat în adevărate evenimente ritualice? Isus (Iisus) nu i-a învățat pe oameni așa ceva. Postul la fel ca și rugăciunea este o experiență personală și nu un ritual prin care se ajunge la mântuire. Postul ritualic nu este calea către mântuire, acesta s-a desființat o dată cu Legea jertfelor și a practicilor ceremoniale. Ucenicii lui Isus (Iisus) nici măcar nu țineau posturi și au fost chiar criticați pentru acest lucru. Cum adică, ucenicii lui Isus (Iisus) nu țineau posturi? Atunci noi care suntem ucenicii lui Hristos de ce trebuie să ținem posturi? Nu trebuie nici noi să ținem posturi, le putem ține dacă simțim că ne sunt folositoare dar nu există nici un fel de obligație în acest sens. Iată ce ne spune textul biblic despre acest lucru:

·        14 Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De* ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”

·        15 Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii* câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci** vor posti. (Matei 9; 14-15)

Cine este Mirele și cine sunt nuntașii? Hristos este Mirele și toți aceia care sunt locuiți de Duhul Sfânt sunt nuntașii. Acele ”fecioare” care și-au luat untdelemn în candele adică Duhul Sfânt sunt primite la nunta lui Hristos. (Matei 25; 1-12) Au fost zile în care nuntașii au jelit căci Isus (Iisus) a fost luat de la ei, între răstignire și apariția Lui în fața ucenicilor dar după aceea Mirele a fost din nou cu ei. După Cincizecime Isus (Iisus) s-a întors la cei credincioși și lucrul acesta trebuie foarte mult subliniat. El s-a întors prin Duhul Său pe pământ. Isus (Iisus) nu a părăsit pământul după ce s-a înălțat la cer ci a revenit imediat prin Duhul Sfânt care este Duhul lui Hristos și care ne învață toate lucrurile. Cine ne învață toate lucrurile, preoții și pastorii? Nicidecum, chiar Dumnezeu ne învață toate lucrurile atunci când locuiește în noi. Hristos este cu noi până la sfârșitul timpului deci Mirele este cu noi. Hristos este de mult printre oameni dar locuiește doar în aceia și acelea care sunt născute din nou. Isus (Iisus) după răstignire s-a arătat ucenicilor și apoi s-a înălțat la Tatăl dar după Cincizecime a coborât pe pământ pentru ca să locuiască în interiorul celor care au sperat în El încă înainte de întemeierea lumii. (Efeseni 1; 4)

·        19 Duceţi-vă* şi faceţi ucenici** din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

·        20 Şi învăţaţi-i* să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii* câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci** vor posti.” Este sau nu este Hristos cu noi? Dacă El este cu noi până la sfârșitul veacului de ce trebuie să ne jelim? Problema este că Isus (Iisus) a devenit un fel de mit și nu o Persoană vie în viețile noastre. De aceea oamenii fac tot felul de lucruri nefolositoare pentru a îl găsi pe Isus (Iisus) care stă la ușa inimii lor și bate.

·        20 Iată, Eu stau* la uşă şi bat. Dacă** aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi† intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. (Apocalipsa 3; 20)

Oamenii preferă să facă pelerinaje, să se închine la moaște și la mormântul unor sfinți, să plătească slujbe sau să țină posturi ritualice cu ocazia zilelor declarate sărbătoare de către Bisericile instituționale. Fiecare zi ar trebui să fie considerată o sărbătoare atunci când Hristos este cu noi. Din acest motiv credincioșii creștinii nu au motiv să jelească și țină posturi. Biblia o spune foarte clar:

·        6 Şi umblarea* după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

·        7 Fiindcă umblarea* după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici** nu poate să se supună.

·        8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

·        9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul* lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul** lui Hristos, nu este al Lui.

·        10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.

·        11 Şi dacă Duhul Celui* ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel** ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8; 6-8)

Bisericile instituționale ne învață doar cum să ”atentăm” la mântuire dar Isus (Iisus) ne arată drumul precis de urmat pentru a fi lângă Dumnezeu. Când Hristos locuiește în noi atunci Mirele este cu noi și nu avem de ce să postim. Dacă o persoană simte că postul o predispune către meditație nimic nu o împiedică să țină posturi, dar trebuie subliniat că postul nu este o obligație ritualică. Isus (Iisus) ne-a învățat ce trebuie să facem pentru a fi pe cale mântuirii:

·        34 Când* au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

·        35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii*, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

·        36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

·        37 Isus i-a răspuns: „‘Să* iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’

·        38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

·        39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’

·        40 În aceste* două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22; 34-40)

·        34 Vă dau o poruncă* nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

·        35 Prin aceasta* vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13; 34-35)

Isus (Iisus) nu a spus că trebuie să postim ca să fim mântuiți. Cu toate acestea la fel ca și El oricine se află în fața unei misiuni spirituale poate să postească cum a postit și El. Numai că a înlocui toată practicarea Creștinismului prin posturi și a susține că a posti este cel mai important lucru pentru mântuire este greșit. Cel mai important lucru este ca în calitatea noastră de „nuntași” la nunta Mirelui să avem grijă să fim mereu împreună cu Mirele adică cu Hristos.

Iată ce spune V.T. despre post:

·        1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!

·        2 În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.

·        3 ‘La* ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim** sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.

·        4 Iată*, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.

·        5 Oare aceasta* este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o** zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi sㆠse culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

·        6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile* robiei, dă** drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;

·        7 împarte-ţi pâinea* cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă** vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului† tău.

·        8 Atunci* lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava** Domnului te va însoţi.

·        9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele* de ocară,

·        10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare!

·        11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. (Isaia 58; 1-11)

Dumnezeu nu are nici un câștig și nici o plăcere din postul nostru. Acesta nu ne folosește decât nouă și nu lui Dumnezeu. El nu este răutăcios ca să îi placă să ne vadă suferind de foame, ci postul îi poate ajuta pe unii oamenii să fie mai disciplinați. Mai folositor decât postul în salturi, adică postul sever urmat de abundența de mâncare este o dietă zilnică echilibrată cu limitarea cantității de hrană și eliminarea alimentelor și băuturilor nesănătoase pe cât este cu putință. Postul în care facem economie de mâncare punând banii în buzunar nu are nici o valoare dacă banii sau mâncarea respectivă nu o dăm oamenilor săraci.