Dacă ar fi vrut, Isus (Iisus) ar fi putut evita orice controversă, pe care a avut-o cu instituţia religioasă ebraică. De exemplu, El ar fi putut să aştepte până duminică sau luni, pentru a vindeca pe bolnavi şi în felul acesta ar fi evitat să fie acuzat de încălcarea Sabatului. S-ar fi putut spăla pe mâini, înainte să mănânce, spălare ritualică şi ar fi evitat criticile funcţionarilor religioşi. Dar El nu a făcut aşa, El a scuturat din temelii instituţia religioasă, întru-un fel, provocând tradiţiile sale greşite. Personal, fac exact acelaşi lucru ‚scutur’ din temelii instituţiile bisericeşti, deoarece ele au introdus „pe uşa din spate,” tocmai ceea ce Isus (Iisus) a vrut să elimine şi anume, formalismul excesiv, sacrificarea individului de dragului regulilor rigide, concentrarea asupra intereselor instituţiei şi nu pe interesele veşnice ale celor credincioşi. Aş putea să evit din mesajele mele problemele spinoase, pentru a încerca să mulţumesc pe toată lumea, dar nu am de gând să fac aşa ceva, pentru că modelul pe care trebuie să îl urmăm este Isus (Iisus) şi nu oamenii. (Faptele Apostolilor 5; 29) Legalismul exagerat a fost respins de Cristos, El a spus că legea a fost făcută pentru om şi nu omul pentru lege. (Marcu 2; 27) El a spus de asemenea că doreşte milă, nu jertfă. (Matei 12; 7). Desigur că mulţi ar vrea să mă ‚crucifice,’ pentru ceea ce spun, şansa mea este că deocamdată nu au puterea să o facă.

Ce urmărea Isus (Iisus)? De ce a intrat în conflict cu religia instituţională? De ce credea El că religia ebraică nu mergea bine şi ce a încercat să schimbe, în legătură cu aceasta? Nu era religia ebraică stabilită tot de El, de ce căuta să o transforme? Este posibil ca religia ebraică să fi evoluat către apostazie sau aceasta a fost de la început deficientă? Am să afirm un lucru şocant pentru unii, dar pe care îl consider adevărat. Orice religie evoluează către apostazie şi religia creştină se îndreaptă exact în aceeaşi direcţie. Înţeleg prin apostazie, renegarea publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri, revoltă împotriva învăţăturilor lui Isus (Iisus). Instituţiile bisericeşti au adăugat la credinţa simplă a lui Isus (Iisus), care se rezuma la o singură poruncă, aceea a dragostei de Dumnezeu şi de oameni, un întreg eşafodaj de ritualuri, dogme şi doctrine obligatorii, tradiţii bazate pe autoritatea spirituală a unora asupra altora.

Din ceva frumos şi spiritual s-a pus în mişcare un monstru, care a strivit nenumărate vieţi omeneşti, de-a lungul istoriei, s-a pus în mişcare fiara, care se numeşte „instituţie bisericească.” Această ‚maşină,’ care macină tot ceea ce nu este în acord cu părerile ei, ar continua să facă victime umane şi în zilele noastre dacă o concepţie umanistă, atât de blamată de oamenii aşa zişi oameni religioşi, nu ar fi stopat-o din drumul ei distrugător şi nu ar fi impus separarea religiei de stat. În timpul vieţii lui Isus (Iisus) pe pământ, la fel ca şi în evul mediul european, religia şi statul erau conjugate şi voinţa oamenilor religiei era dusă la îndeplinire de către puterea de stat. Acesta este motivul pentru care a murit Isus (Iisus). A fost trimis la moarte de către o instituţie religioasă, deoarece El a încercat să descătuşeze lanţurile cu care aceasta legase spiritele oamenilor şi vieţile oamenilor, în ansamblu. Isus (Iisus) a fost unul dintre cei mai antireligioşi lideri din istorie şi a plătit cu viaţa pentru asta. Credeţi că Isus (Iisus) a reuşit până la urmă să înfrângă instituţia religioasă? Nicidecum, aceasta s-a re inventat şi vechea tradiţie religioasă ebraică, instituţională, s-a transformat în Biserică instituţională creştină. Desigur, în momentul de faţă sunt multe Biserici instituţionale dar există şi Biserica Spirituală Unică care nu este o nouă instituţie sau organizaţie religioasă, ci este o realitate spirituală. Isus (Iisus) va învinge până la sfârşit şi „fiara instituţională” va fi zdrobită, după cum ne informează cartea Apocalipsa lui Ioan în cap. 17

Lanţurile cu care sunt ţinute spiritele umane în întuneric, de către instituţiile bisericeşti, în momentul de faţă, sunt subtile şi au un caracter ideologic, nu unul fizic. Manipularea, ignoranţa, presiunea mulţimii asupra indivizilor, ochii ţintiţi asupra celor care încearcă să înţeleagă sunt metode curente în oricare instituţie bisericească. „Nu este bine să te uiţi la televizor, deoarece firea păcătoasă îşi face de cap.” Este un slogan, este o manipulare, sub care unele Biserici instituţionale, încearcă să menţină pe credincioşi, într-o stare de ignoranţă, de dezinformare, încearcă o spălare de creiere. Sigur că televizorul poate fi un prieten şi un mijloc de informare nepreţuit, dar poate fi şi un mare consumator de timp, pentru cei care nu sunt capabili să îl folosească corect. Cu toate acestea cenzura folosirii televizorului este mai periculoasă decât excesul de vizionare. Creştinii nu sunt copii, sunt oameni maturi şi fiecare ştie ce îl interesează. În acelaşi fel se procedează şi cu Internetul, oamenii sunt sfătuiţi, în cadrul instituţiilor bisericeşti, să nu îl folosească, pentru a nu deveni informaţi şi a nu pune întrebări incomode. Pocăinţă nu înseamnă lipsă de informare, cu toate că asta ne spun funcţionarii religioşi că înseamnă.

În realitate, pocăinţă înseamnă ce a spus Isus (Iisus) că înseamnă pocăinţă, dar aceasta presupune sacrificiu de sine, lepădare de sine şi aşa ceva îi deranjează pe mulţi. Calea mântuirii propusă de majoritatea instituţiilor bisericeşti este exact la fel ca şi aceea propusă de instituţia bisericească evreiască. Este vorba despre o îndreptăţire de sine, de respectarea unor forme religioase, de o formă de evlavie, care nu duce la progres spiritual. Isus (Iisus) a criticat acest mod de a înţelege credinţa în Dumnezeu şi pentru aceasta a fost răstignit. Este drept că a avut o misiune de îndeplinit, dar instituţia religioasă nu are nici o scuză pentru atitudinea ei. Liderii religioşi evrei nu au avut ca şi motivaţie, atunci când l-au răstignit pe Isus (Iisus), să îl ajute să îndeplinească misiunea Sa. În trecut Isus (Iisus) a fost răstignit, de instituţia religioasă, în prezent, instituţiile bisericeşti răstignesc, Duhul lui Isus (Iisus), atunci când îl împiedică să îşi manifeste puterea, în mijlocul celor credincioşi.              

Voi credeţi că totul este în regulă cu instituţiile bisericeşti, de care aparţineţi? Dacă da, atunci vă doresc succes în continuare şi dacă nu vă explic cum văd eu motivele pentru care modul cum se desfăşoară misiunea Bisericilor instituţionale pe pământ este, în mare măsură, greşit. Eu propun o întoarcere la Cristos, o reformă profundă, care să pună în discuţie toate, absolute toate elementele credinţei noastre şi să le raporteze la învăţătura lui Isus (Iisus), aşa cum aceasta ne-a fost transmisă, prin textele N.T., dar, foarte important şi cum aceasta ne este transmisă direct, în conştiinţele noastre, prin Duhul Sfânt. Unele texte ale N.T. au fost alterate, sau modificate şi există dovezi indiscutabile, în acest sens. După mine, acesta este un motiv serios pentru a reexamina credinţa noastră creştină în lumina mesajului pe care ni l-a transmis Isus (Iisus), din partea lui Dumnezeu Tatăl.