Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut cu un pastor al Bisericii instituționale Baptiste, literalist și tradiționalist și care respinge în fapt prezența în om și activitatea Duhului Sfânt, în zilele noastre și nu le consideră ca fiind determinante în viața celor credincioși și a celor credincioase.

Este greșită impresia conform căreia adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Biserica Spirituală Unică ar fi o entitate ineficientă, incapabilă să se mobilizeze în orice fel de acțiune practică. Biserica Spirituală Unică este, în primul rând, o unitate spirituală, adică uniunea ei este legătura duhovnicească care se realizează în și prin Duhul Sfânt. (Efeseni 4; 3) Vi se pare cumva că adunările creștine, în multitudinea lor, păstrează unirea Duhului Sfânt? Mie nu mi se pare. Existența Bisericii Spirituale Unice nu exclude activitatea adunărilor locale, dar acestea nu au nici o legitimitate pentru a fi instituții, ci așa cum a spus Isus (Iisus), aceste adunări locale sunt orice fel de adunări în care două sau trei persoane se adună în numele Lui. (Matei 18; 20)

În ce fel trebuie înțeles că Hristos este Capul Bisericii? Este El Capul unei instituții religioase numită Biserică ? Capul căreia dintre numeroasele instituții bisericești este Isus (Iisus)? Este Isus (Iisus) Capul Bisericii instituționale Ortodoxe, al Bisericii instituționale Romano-catolice, Greco-catolice, Protestante, Reformate, al Bisericilor instituționale Neo-protestante? Cum se face că dacă Isus (Iisus) este Capul tuturor organizațiilor religioase numite Biserici, acestea se contrazic între ele prin doctrinele și dogmele lor? Cum se explică că nu primesc toate aceleași informații, de la Capul lor? De la început aș dori să remarc că există texte biblice, care soluționează această problemă. Isus (Iisus) este Capul bisericii prin aceea că El este Capul fiecărui membru din Biserică, din adevărata Sa Biserică și nu prin aceea că El ar fi Capul unei instituții religioase, numită Biserică. Toate persoanele credincioase, la care Hristos este Capul și numai acestea, formează împreună Biserica unică a lui Dumnezeu. Hristos este Capul unei persoane, numai atunci când El conduce, aceea persoană, pe căile Sale, în mod efectiv. El este Capul în sensul că El decide traiectoria spirituală a unei persoane. El este Capul și în sensul că nu mai trăim noi, în firea noastră pământească, în noi, ci Hristos trăiește în noi, gândește și simte în noi și noi ne conducem după aceste trăiri, gânduri și sentimente, provenite de la El. (Galateni 2; 20) Noi și Hristos devenim una, în același fel în care El și Tatăl una sunt.

Din nefericire, adunările creștine pot determina, prin modul în care ele profesează Creștinismul, un gen de deformare imagistică a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Când spun imagistică mă referă la descrierea a cea reprezintă această complexă relație, dintre Dumnezeu și om și mai ales la practicarea unor forme de manifestare cultice. De ce? Deoarece adunările creștine funcționează pe principiul adorației care merge de la om la Dumnezeu și nu iau în considerare adorația care vine de la El la om.

Există două variante de interpretare a textelor din Ioan cap. 3, versetele 3-6.

"1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.